Temeri

Mă tem,

Mă tem de tine, de mine, de noi,

Mă tem de moarte,

Mă tem de viață.

Îmi surprind lacrimile curgând șiroaie pe obraji,

Ochii umezindu-mi-se,

Buzele uscându-mi-se,

Iar inima-nțepându-mă.

Mi-e teamă de adevăr,

Dar nu minciuna doresc să-mi fie servită,

Căci, deși adevărul mă-ngrozește,

Măcar nu mă orbește.

Mi-e teamă de moarte,

Fiindcă cu îndârjire iubesc,

Iar de singurătate încerc să mă feresc.

O, tu, moarte nemiloasă,

Nu mi-i lua pe cei rămași în viață;

Evită-i.

O, tu, adevăr crud, gol-goluț,

Continui să umbli desculț,

De când minciuna te-a-nșelat

Și hainele ți le-a luat.